prea colorat?!?!

Daaaa!!! Vreau un blog colorat! Nu-mi pasa ce cred ceilalti despre asta. Stiu ca unora nu le va incanta simtul vizual, dar mie mi-l incanta. Si daca viata nu e roz bombon, macar blogul meu sa fie asa :)) :))

p-o-e-z-i-i

Jocul

Sunt un suflet,
Sunt un om,
Sunt o fiinta
Care-ncearca
Sa te uite
Si nu reuseste.
De ce orice fac
Tot la tine
Ma gandesc?
Cand incep sa te uit,
Te uiti atent la mine,
Imi zambesti profund
Si iar incepe jocul...
Dar nu e un simplu joc,
E jocul dintre mine si tine,
Jocul ce nu se mai termina,
E jocul ce sper
Sa-l pierd candva.



Vis


E un vis.
E doar un simplu vis
Pe care il viseaza orice fata.
Nu, nu e visul alb cu rochie de mireasa.
E un simplu vis
Ce-l traiesc si eu acum.
E visul meu
Si nimeni nu mi-l poate lua.
E visul meu, alaturi de tine.
E visul meu.
E simplul vis,
E visul meu sa fiu cu tine.




Daca as fi


Daca as fi ce nu sunt
Ti-as da ce nu ai primit.
Daca as fi ce sunt
Ti-as da ce ai cere.
Daca ai vrea sa-ti dau
Ti-as da daca as sti ce vrei.
Daca ai vrea sa fiu
Ce nu sunt
Ti-as da ce nu ai vrea sa ai.



Singuratatea


Copilaria ratacita intr-un vis,
Inocenta pierduta pe-un drum pustiu,
Naivitatea scapata la marginea unei prapastii
Visul frumos uitat de mult.

Farmecul varstei furat,
Pustietatea sufletului scapata de sub control,
Iluzii spulberate de realitate...
Singuratatea... Singurul prieten fidel.


Privesc

Privesc cerul imbracat in stele,
Imi ascund ochii in palma sufletului,
Imi sterg lacrimile incontrolabile,
Imi privesc soarta...

Astept dimineata ce va urma,
Astept o noua zi de solitudine...
Privesc cerul luminat
De vesminte aurii,
De luceafarul bland, linistitor.

Privesc infinitul cuprins
In privirea mea mioapa...
Privesc un adevar ce doare...
Imi privesc soarta...

Autostrada... sufletului meu

In interior mi-e cald... In exterior mi-e frig... Nu mi-e bine nici unde... Nu mai e cum a fost, a fost prea frumos sa mai fie la fel si de data asta! Stiu ca nu va mai fi la fel niciodata! Pacat... As da orice sa nu fi facut ce am facut, sa pot intoarce timpul inapoi... dar acum e prea tarziu.
In sufletul meu amintirile circula pe o autostrada care mereu e plina cu gropi... prea multe resentimente, dar putine regrete. Cele mai mari gropi sunt regretele, noroc ca sunt putine! Parca celor mai frumoase amintiri le este interzis sa circule pe acea autostrada... probabil au tonajul prea mare. Foarte rar se intampla sa simt ceva mai greu, dar mai frumos... de neuitat!
Stiu ca am trait zile de neuitat, cand probabil autostrada sufletului meu a fost complet reparata!!!! Si au circulat vehicule de mare tonaj! Niciogroapa nu s-a format atunci! Si vehiculele au fost chiar mari, pline de surprize frumoase. In urma lor au ramas doar urmele rotilor si aerul... din contra, a fost mai proaspat, mai curat, nu a fost poluat deloc. Ce autostrada fericita! Trei zile de " ore de varf ", de trafic intens... fara accidente! Ce zile linistite! Dar orice minune tine trei zile, asa ca in curand pe autostrada au inceput sa circule masini urate, nespalate. Unele care nu aveau benzina se opreau zile intresgi si asteptau sa se intample ceva, sa vina cineva sa le scoata de acolo, sa fie din nou ca inainte, dar degeaba... Traficul intens s-a reluat!
Sper ca ceo care se ocupa cu intretinerea drumurilor nu vor uita de autostrada principala a sufletului meu, cea care leaga atatea drumuri... Sunt putine gropi mari, dar totusi autostrada trebuie refacuta, drumurile trebuie redeschise pentru ca altfel in curand va deveni " a fost o data o autostrada " si nu vreau. Am luptat mult pentru ca aceasta autostrada sa reziste, in ciuda traficului slab!
Recunosc, mai sunt zile cand vehiculele de mare tonaj circula, mai bine zis se plimba, dar foarte rar parca vor sa se asugure ca inca exista un drum principal care leaga restul drumurilor...
Trebuie sa intretin aceasta autostrada... autostradat sufletului meu...

viata?!?!

Lumea asta e nimic mai mult decat un gol total, un nimic plin de oameni care nu stiu ce vor, nu stiu ce fac si cum sa faca ce vor. E o lume moarta, care se va transforma in praf, in mizerie si gunoi. E o lume fara sens la fel ca viata. Traim sa murim, nu prea avem teluri inalte pentru ca stim ca vom muri in cele din urma.

M-am saturat de o lume ca aceasta, de oameni prefacuti si egoisti care nu tin cont de ceilalti. Lumea in cele din urma e formata din persoane care ocupa spatiul degeaba si consuma oxigenul pentru a nu muri. Suntem pedepsiti la o soarta crunta, aceea de a ne naste si mai devreme sau mai tarziu, a muri. Suntem sclavii naturii, ne facem singuri sclavi pentru ca nu stim sa facem doar ce vrem. Lumea e un labirint din care nu putem iesi decat atunci cand murim. Oricat am incerca, nu putem iesi, suntem prinsi la mijloc.

Si ce rost mai are viata atunci cand noi in fiecare zi ne gandim ca o sa plecam din aceasta lume fara nimic in urma, cand traim dupa anumite legi care de fapt nu ne lasa sa traim cum vrem… O viata avem si nici pe asta nu suntem lasati sa o traim cum vrem. Daca incercam sa visam tot timpul va fi ceva sau cineva care sa ne trezeasca din vis, sa ni-l spulbere, sau ceva care va sta in calea acelui vis. Nu stim sa fim oameni, sa fim fiinte. Suntem doar niste marionete ale proprii vieti, soarte, destin, suntem marionetele propriului nostru eu. Fiecare isi joaca rolul pe scena, in fata unui public care mai apoi nu te mai recunoaste si in final luam un premiu… Acela de a iesi din labirint… Cam asta e viata… Un labirint plin de stramtori, din care ne bucuram in cele din urma ca am reusit sa iesim.

de ce ... ?

… pentru orice cuvant exista un gand si daca pentru orice gand ar exista un sentiment… ce lume ar fi! Dar unde mai pui ca lumea nu mai stie in zilele noatre cum sa iubeasca, cum sa traiasca cu pasiune, cum sa se lase iubita, cum sa fie lume in adevaratul sens al cuvantului? Toti cred ca iubirea se manifesta doar prin sex… dar de ce nu se gandesc la cuvinte frumoase, la afectiune, la dovezi de iubire?

Cata lume nu suspina dupa o imbratisare calda, dupa o starngere de mana in mijlocul mall-ului, dupa un sarut nevinovat pe obraz, pe frunte sau pe crestetul capului? Cate dovezi de iubire exista si cat de putine sunt folosite! Nu exista persoana careia sa nu-i placa sa fie gadilata din cand in cand, sau sa i se faca o surpriza fara un motiv anume… decat un buchet de flori de ziua de nastere mai bine o floare rupta de pe strada intr-o zi obisnuita de marti. Sau cand cineva aude cuvintele “ mi-e frig “, este clar o invitatie, un apropo subtil la “ ia-ma in brate ” . De ce sa nu ii iei parul din ochi cuiva si apoi sa il saruti? Sa lasi pe cineva sa doarma pe pieptul tau si sa il privesti poate fi chiar foarte placut! De sa nu fim copii si sa aruncam cu jucarii de plus unul in altul sau sa ne batem cu perne si apoi sa cadem unul in brate la altul si sa ne sarutam? Daca vrei sa faci pe cineva sa rada de ce sa nu faci putin misto de persoana respectiva numai ca sa o vezi zambind sau razand? De ce sa nu asteptam o ploaie si sa iesim prin parc sa ne plimbam, sa ne sarutam in ploaie si apoi sa ne ascundem sub copacii mari?

Ce poate fi asa greu sa ii arati cuiva ca il iubesti? De ce lumea e atat de inchisa in privinta acestui sentiment? De ce sa nu arati lumii intregi ca esti indragostit si ca iubesti? De ce sa iti fie frica sa recunosti ca iubesti pe cineva in fata prietenilo si daca persoana este acolo de ce sa nu o iei in brate si sa o saruti? Sau de ce chiar daca va despart cativa centimetri sa nu ii trimiti un mesaj spuandu-i ce simti? De ce sa nu stai intr-o seara pe balcon si sa privesti stelele si sa le numeri? De ce sa nu iti alegi o stea pe care sa o botezi? De ce sa nu profiti de o seara de vineri sa te uiti la filme cu persoana iubita sub aceeasi patura si sa adormiti? De ce sa nu-i faci din cand in cand un compliment?

Cat de frumos trebuie sa fie sa vezi un cuplu pe strada care se tine de mana si se opreste din cand in cand pentru o imbratisare si un sarut? Sau cat de bine trebuie sa iti dispuna ziua un sarut in masina asteptand culorea verde a semaforului? Cati nu tanjesc dupa aceste momente! Sau dupa un film de groaza la cinema cu o punga de popcorn si o mana care te strnge la scenele sangeroase sau inspaimantatoare? Cata lume nu vrea sa se simta iubita si cata lume nu ar vrea sa arate cat de mult iubeste? Si de ce nu se intampla acest lucru, de ce nu putem fi vesnic indragostiti?

De ce sa nu readucem clipele de la inceputul unei relatii? De ce sa nu ne bucuram de momentele de iubire adolescentina care nu ne vor urmari toata viata? De ce sa nu avem parte de ceea ce meritam? De ce sa nu avem mici secrete si cuvinte cheie pe care cand le folosim ne uitam unul la altul si pufnim in ras si nimeni nu stie de ce? De ce sa nu fim indragostiti? De ce sa nu luam o mana calda sa o sarutam si apoi sa spunem ca suntem singurii care au voie sa faca acest lucru? De ce sa nu spunem ce simtim prin biletele lasate pe perna sau lipite cu un magnet pe frigider! De ce sa nu dam un telefon doar pentru a spune “ te iubesc “ ? De ce sa nu fim uneori romantici si sa avem o seara in 2 intr-un loc frumos? De ce san u fin sensibili si sa spunem ce simtim? Cine nu ar vrea sa intre intr-un magazin si sa auda “ hai sa ne facem un cadou “ ? Sau cui nu i-ar placea o inimioara scrijelita pe un trunchi de copac cu doua initiale si un plus? Sau o inimioara pe nisipul fin al marii sau un “ te iubesc “?

Atatea dovezi de iubire si atat de putina lume care stiu sa arate acest lucru… atat de simplu e sa iubesti sis a te lasi iubit! Atat de frumos e sa iubesti si sa fii iubit! Daca cineva raspunde cu un “ nu “ convins la una dintre aceste intrebari sau spune ca nu i-ar placea nici unul dintre – sa nu le spun dovezi de iubire – micile “ jocuri “ ale iubirii, acel cineva este clar un insensibil. Sa arate ca este dur oricine poate, dar in adancul sufletul oricarui individ se ascunde dorinta de a iubi si a fi iubit, oricat de adanc e acest sentiment, tot exista si cred ca oricine poate fi romantic si sensibil cand vine vorba de iubire. Iubirea nu se invata, se castiga se da mai departe, se transmite, se arata, se dovedeste. Cum sa arati cuiva ca il iubesti daca iti raspunde “ dur “ si” insensibil” . Este greu sa ii spui cuiva acest lucru si sa astepti sa ti se spuna inapoi si sa nu ti se spuna. Sigur va trece ceva timp pana vei mai spune asta aceeasi personae. Dar macar fa-o pentru tine, sa stii ca macar tu ai incercat sa ii arati cu adevarat ce simti. Nu vreau sa cred ca exita cineva caruia sa nu-i palca sa primeasca inante de culcare un mesaj frumos sau un sarut de “ noapte buna “. Nu vreau sa cred ca exista oameni atat de insensibili care nu stiu ce e iubirea si nu vor sa stie. Niciodata nu e prea tarziu sa arati ca iubesti. Exista si cazuri in care iti dai seama ca iubesti cand este prea tarziu, dar si atunci tot sunt sanse sa fii iubit si sa iubesti! Este adevarat ca nu exista o regula sau un timp potrivit cand sa apui “ te iubesc “., poti spune dimineatza, la pranz, seara, noaptea, in orice ora a zilei. Stiu ca este prinrtre cele mai greu de spus lucruri, printre care si : “ iarta-ma “,” imi pare rau “ si “ ajuta-ma “ dar daca simti ca iubesti, de ce sa nu spui, de ce sa tii numai pentru tine?

De ce sa nu iti exprimi sentimentele, de ce sa nu iubesti si sa fii iubit?