Lumea asta e nimic mai mult decat un gol total, un nimic plin de oameni care nu stiu ce vor, nu stiu ce fac si cum sa faca ce vor. E o lume moarta, care se va transforma in praf, in mizerie si gunoi. E o lume fara sens la fel ca viata. Traim sa murim, nu prea avem teluri inalte pentru ca stim ca vom muri in cele din urma.
M-am saturat de o lume ca aceasta, de oameni prefacuti si egoisti care nu tin cont de ceilalti. Lumea in cele din urma e formata din persoane care ocupa spatiul degeaba si consuma oxigenul pentru a nu muri. Suntem pedepsiti la o soarta crunta, aceea de a ne naste si mai devreme sau mai tarziu, a muri. Suntem sclavii naturii, ne facem singuri sclavi pentru ca nu stim sa facem doar ce vrem. Lumea e un labirint din care nu putem iesi decat atunci cand murim. Oricat am incerca, nu putem iesi, suntem prinsi la mijloc.
Si ce rost mai are viata atunci cand noi in fiecare zi ne gandim ca o sa plecam din aceasta lume fara nimic in urma, cand traim dupa anumite legi care de fapt nu ne lasa sa traim cum vrem… O viata avem si nici pe asta nu suntem lasati sa o traim cum vrem. Daca incercam sa visam tot timpul va fi ceva sau cineva care sa ne trezeasca din vis, sa ni-l spulbere, sau ceva care va sta in calea acelui vis. Nu stim sa fim oameni, sa fim fiinte. Suntem doar niste marionete ale proprii vieti, soarte, destin, suntem marionetele propriului nostru eu. Fiecare isi joaca rolul pe scena, in fata unui public care mai apoi nu te mai recunoaste si in final luam un premiu… Acela de a iesi din labirint…


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu